Am deschis această cale de comunicare, această pagină de Substack, cu intenția de a împărtăși din experiența mea la școala Timeless Wisdom Training. Sunt după prima întâlnire cu grupul extins și, de-a lungul celor patru zile, m-am gândit de câteva ori: “ah, despre asta aș vrea să știe toată lumea.” Eu nu reușesc să țin un jurnal. Am multe notițe, dar, când le recitesc, și-au pierdut de mult din farmecul și importanța pe care le-am simțit când le-am scris. Așa că mă ajută, în primul rând pe mine, să îmi clarific gândurile scriind aici, dar sper și să mă conectez cu alți oameni care sunt interesați de trăiri similare și de acest fel de a trăi.
Am vrut să intru în acest program pentru acea experiență pe care am trăit-o după workshopul Marinei Abramović, când, după cinci zile de observat gândurile, pattern-urile mele de gândire, fără mâncare, vorbit sau alte lucruri puse peste emoțiile care apăreau, am trăit pentru câteva ore în alt fel. Am scris pe larg despre asta, dar, pe scurt, ar fi ca și cum aș fi prins altă frecvență cu corpul meu. Mintea era mai mult observator, iar eu primeam informații în corp, undeva în zona inimii. Semăna cu momentele de intuiție, dar era totul mult amplificat. Era ca și cum îmi exersasem un mușchi în zilele precedente, era o alt fel de a conectare și percepere a vieții, iar gândurile recurente se opriseră. Cuvintele nu ajută prea mult să explic, dar eram foarte prezentă, conectată la viul adevărat, mai departe de scenariile repetitive pe care le face mintea.
Apoi, în talk-urile lui Thomas Hübl am descoperit multe lucruri care am simțit că mă ajută să mă apropii de acest mod de a trăi. Nu aș ști ce să recomand cuiva care vrea să să afle mai multe, dar cred că, dacă intri și asculți, îți dai seama destul de repede dacă e ceva cu care rezonezi sau nu. E multă informație valoroasă pe canalul lui de YouTube. Eu am niște discursuri pe care le ascult recurent pentru că de fiecare dată percep ceva nou. Am făcut de curând acest curs, în pregătire pentru școală, și mi se pare o comoară: „The Art of Transparent Communication.”
Deși lucrez în comunicare, m-am expus în social media și am lucrat mult la terapie subiectul expunerii, tot am emoții . Pe Instagram și în zona estetică-artistică nu îmi mai e greu de mult să mă arăt. Știu acolo din ce zonă postez, care e intenția, la ce mă pot aștepta să primesc & co. E și mult mai controlabil. In zona asta de dezvoltare personală mi se pare dificil. Sunt multe lucruri pe care le simt și, apoi, când le pun în cuvinte, observ că își pierd din valoare. Dar voi încerca să explic cum pot mai bine în acest moment.
„The Timeless Wisdom Training helps you expand your inner awareness and relational capacities to be of greater service during this time of rapid change in the world.”
Asta facem, în jur de 400 de oameni din toată lumea, și e magic. În niciun caz nu e ușor sau bine, ci e intens și dificil, dar știm cu toții că, prin greu, ajungi mai aproape de lucrurile care contează cu adevărat și la prețuirea vieții. Par cuvinte mari, dar, când trăiești toate lucrurile astea, chiar așa se simte.
Unul din primele lucruri care s-a întâmplat a fost să ies din rolurile cu care funcționez de obicei: rolul de femeie matură și înțeleaptă, rolul de mamă, un alt rol adorabil pe care îl joc de multe ori în relația mea de cuplu și încă câteva. Deși le cunosc și mă țin sub observație, rareori reușesc să ies din ele. Iar acum, din prima zi, au ieșit la suprafață noi fațete și mediul m-a încurajat să mă observ și să fiu mai aproape de ce simt in acel moment: a fost prezentă Ileana mică; m-am simțit, de multe ori, speriată în fața așa multor oameni și primind așa multă atenție; m-am simțit neștiutoare și foarte la început de drum, dar am simțit si entuziasmul cu care mergeam la școală, mie mi-a plăcut mereu să fiu cu oameni și să facem lucruri împreună. Ce pot spune este că ajută mult să ne dăm acest reset sau zoom out, de ieșire din niște roluri fixe în care ne-am băgat.
Mi-am dat seama, în ultimele zile, povestind despre ce fac la școală, că e mult mai ușor de înțeles când suntem împreună și ne conectăm față în față și povestesc despre. Pur și simplu, se simte când cineva e prezent cu tine în discuție, când știe cum să facă asta și când e acolo, alături de tine, cu toată atenția lui.
Dar, probabil, cu timpul, o să știu să pun și în cuvinte aceste lucruri și veți simți și voi mai mult. Deocamdată, știți cum e… ca atunci când vezi ceva foarte frumos și vrei să faci o fotografie, iar fotografia nu surprinde nici pe departe toată magia momentului. Așa sunt eu acum cu trăitul versus scrisul.
Mă preocupă Prezența. Carlos, instructorul meu de yoga, a scris o carte despre ea. Ce înseamnă pentru mine? Să fiu atentă la ce simt, ce emoție apare în fiecare moment, să-mi observ senzațiile din corp. Să încerc să-mi observ gândurile, să nu fiu absorbită complet de scenariile repetitive ale minții, să existe, pe cât posibil, acest observator prezent, să nu fiu una cu gândurile mele recurente.
Primul meu album foto, „Flora Afterlife”, punea alături emoții cu fotografii botanice. Acum îmi dau seama că am complicat și acolo lucrurile. După ce că există multe emoții, eu am făcut din ele și mai multe. Există acest reel of emotions în jurul căruia am construit acest album photo.
Simțirea e simplă și nu e interpretare.
Eu despre asta vorbesc acum: despre a observa ce emoție apare și a sta cu ea. Sunt tristă, sunt bucuroasă, mi-e frică, sunt furioasă etc.
Mă ajută mult să fiu cu oameni care au același interes și, de aceea, este atât de valoroasă experiența asta de la școală. Avem toți această intenție de a descoperi acest fel de a trăi. Facem multe exerciții de prezență, în care ne observăm trăirile din corp, emoțiile, gândurile și ne ascultăm in liniște unul pe celălalt.
Un lucru foarte interesant pe care l-am trăit în ultimele săptămâni este să fiu atentă la cum se simte în mine cealaltă persoană sau grup de persoane. Să observ cum apar aceste senzații în interiorul meu.
Cu ocazia asta, mi-am adus aminte și de ultimul meu act creativ, All the people in me were once kids, această instalație în care am cusut pe o rochie figurine miniatură de fete și băieți. Iar de-a lungul cusutului, m-am gândit la mulți oameni pe care i-am întâlnit sau nu i-am cunoscut direct, ci doar prin intermediul poveștilor altora.
Și ăsta a fost un act de prezență. Tocmai pentru că îmi e greu să pun în cuvinte, îmi doresc să mai creez astfel de acte artistice, care explică mai bine toate aceste lucruri nespuse.
O parte importantă a acestui nou drum este meditația. Experiența mea cu ea este la început; meditez de vreun an și jumătate, dar ceea ce simt când o fac mă încurajează să continui. Deocamdată, reușesc să meditez în jur de 30 de minute pe zi. Uneori și dimineața, și seara, alteori doar o dată pe zi. Intenția mea este să pot sta o oră în meditație. Ceea ce a deblocat pentru mine începutul meditației a fost să mă întreb și să-mi răspund la întrebarea „de ce nu pot să meditez?”.
Ce am aprofundat prin meditație este conștientizare spațiului interior; cu cât meditez mai mult, cu atât acesta devine mai prezent. In acest spațiu apar senzații din corp, emoții, gânduri și e de ajutor să le observ cum apar și dispar. Cu cât este mai mare acest spațiu, cu atât pot rămâne mai prezentă în fața experiențelor care vin din exterior spre mine și apar in conștient experiențe si bucăți din mine care până acum au fost „adormite”. Pot sta cu lucrurile dificile din mine, devin conștientă de ele și pot rămâne prezentă și cu experiențele altora atunci când mi le împărtășesc.
Dar nu doar meditația mă ajută să cresc acest spațiu din care pot reacționa altfel. Mă ajută și ordinea din jur, faptul că am o viață destul de liniștită și că sunt destul de stăpână pe timpul meu; încerc pe cât posibil să nu îmi aglomerez programul. Cu cât încetinesc ritmul vieții, cu atât am observat că sunt mai multe șanse să apară informație nouă, nu doar cea pe care mintea mea o rulează la nesfârșit.
Asta nu înseamnă că nu sunt la început de drum și că de-abia acum descopăr acest fel de a trăi. Dar nu există nimic care să îmi capteze mai mult interesul.
Eu am început terapia de mult, pe vremea când toate lucrurile despre care vorbim acum, care apar peste tot, nu existau. Mi-a luat foarte mult timp să ajung mai aproape de emoțiile mele, să fiu mai conectată cu ceea ce simt în corp, să știu că există un observator, să aflu că Ileana este un construct și că am toată libertatea din lume să fiu cum simt să fiu. Poate și de aceea tot ce scriu mai sus este atât de valoros și atât de important pentru mine… Până la 30 de ani, am trăit deconectată de corpul meu, într-o poveste destul de rigidă din capul meu, pe pilotul automat al gândurilor mele. Mult timp nu am știut de existența acestui spațiu interior unde apare informația. Nu știam de toate aceste lucruri care există în mine. Eram blocată în gânduri si scenarii repetitive. Am muncit mult să mă înțeleg, sa îmi cunosc toate aceste mecanisme și, probabil, de aceea acum mă interesează mai mult să simt și să observ, decât să înțeleg și să citesc teorii. Simțitul și observatul sunt acțiuni foarte simple, dar sunt acoperite de atâta vânzoleală și aglomerație în minte, de atâtea idei, concepte și teorii, încât durează mult până ajungem la esență – și de-abia de acolo începe magia.
Când spun „magie”, mă refer la ceva dincolo de bine și rău. Este viul, energia vieții si manifestarea ei prin mine. Așa că, deocamdată, mă ocup destul de mult cu observatul și ascultatul.
Mai vreau să vorbesc despre importanța împământării. Majoritatea meditațiilor mele au o componentă puternică de grounding. Îmi imaginez că îmi cresc rădăcini din corp. Fiind o persoană destul de aeriană, acest proces este foarte important pentru mine. Mă aduce și mă ancorează în prezent. Uneori, îl practic și în timpul zilei, atunci când simt emoții puternice. Iar la grounding mă ajută și că merg foarte mult pe jos.
🌳
O să mă opresc aici astăzi. Încă nu m-am obișnuit cu substack, încă nu știu abc-ul, nu știu unde să intru, cum să navighez. Ultimele două luni au fost destul de dificile și nu am avut timp. Deocamdată intru aici doar când vreau să scriu un articol, dar de abia aștept să am timp să descopăr mai mult lumea de aici. Acum când intru, deși nici nu urmăresc mulți oameni mi se pare copleșitor câtă informație este.
Mai trebuie să știți că nu am studii de specialitate, de psihologie. Așa cum spuneam mai sus, pentru mine, deocamdată, este mai important să simt și să observ, nu să știu. Dacă ating anumite subiecte legate de psihologie și nu le explic „ca la carte”, este pentru că nu le-am aprofundat și nici nu este aceasta intenția mea.
🤍
Mi-e dor de întâlnirile Hosta și sper să am timp curând să le reiau. La fel și de orele de mentoring. Dacă vrea cineva să afle mai multe despre ele să-mi spună.
Vă mai scriu când îmi mai amintesc lucruri sau când apar trăiri care merită împărtășite. Și să-mi scrieți și voi dacă vreți să mai vorbim despre cele de mai sus.
🫖
Spuneam si data trecută că m-am hotărât să nu pun la paid subscriptions aceste articole mai vulnerabile si intime. Dar mă bucur si sunt recunoscătoare celor care s-au abonat. Abonamentul lunar este 5 EUR/lună sau 50 EUR/an; cât ar fi daca am ieși la un ceai împreună si ați plăti voi.
mulțumesc,
ileana
Ileana, mulțumesc! Ai pus în cuvinte profunzimea pe care și eu o experimentez de când am ales să trăiesc tot mai mult în aici și acum. Am câteva drafturi deschise despre cum se simte și ce impact are alegerea asta pentru mine și în interacțiunile mele, dar nu le-am terminat și s-au adunat pentru că mi-era greu să le pun în cuvinte. Ca și cum atunci când fac transpunerea asta se pierde esența și mi-am spus că poate despre asta e vorba: nu e de pus în cuvinte, pentru că esența e diferită pentru fiecare. Dar citind ultimele tale 2 scrisori mi-e clar ca se poate face asta, transpune în cuvinte, dacă vreau să împărtășesc și că ce mă oprea de fapt era un atașament față esența a ce simt eu în procesul meu. Aia e doar a mea, nu o pot pune încuvinte, dar merită de dat mai departe că e minunat să stai în observator și să te asculți ca să ajungi la propria ta esență.
Nu știu cât sens are, dar ce voiam să zic e că îți mulțumesc pentru că-mi arăți că se poate ✨
Și simt să mai spun că și eu resimt de bună vreme că nu mai vreau să știu aflând din exterior, ci din interior [după ce s-a cernut tot ce am înmagazinat până acum ca informație.]
Frumos 🌸